Bucegi. Coltii Morarului

                Vazuti din Busteni, de la poalele muntelui, coltii apar ca niste turnuri de piatra imense, aparent inaccesibile. La fata locului treaba sta altcumva, locurile nu sunt chiar asa de speriat. Gradul traseului 2A cred ca tine mai mult de acces si retragere, destul de lungi, de dificultatea celui mai dificil pas de escalada neputand fi vorba.

Sambata ma intalnescu cu amicu Babau in Busteni, cu planul gata facut. :) Luam un taxi pana unde incepe poteca ce urca pe Valea Cerbului la vf Omu. Un acces comod si frumos spre zona coltilor il ofera Brana Mare a Morarului.

Poteca ne conduce pe sub tancuri, printre floricele catre Creasta Morarului. Cand atingem zona de creasta luam o pauza, vremea e prea faina, merge un mic somn :). Ne echipam si pornim mai departe.

Depasim si portiunea Creasta Ascutita si urcam spre creasta Acului Mare. Curand ajungem si in zona unde aceasta se ingusteaza, de aici trebuie sa ne legam in coarda.  Plec primul, creasta e foarte ingusta, asigur la cele cateva pitoane pe care le gasesc, nu e dificil, dar expunerea e mare.

Parcurgem creasta si ajungem in zona de unde se coboara spre strunga Acului Mare. Montam rapelul si coboram.

Parcurgem si Degetul Rosu repede caci cateva tunete ce se aud ne dau foc la talpi :). Nu e prea placut sa te surprinda furtuna intr-o zona de creasta. Ne putem retrage oricand, dar continuam.

Urmeaza Acul Crucii. Urc printr-un horn mic si apoi pe un fel de trepte ies langa cruce. Nu am unde sa regrupez, continui pana in zona unde sunt pitoanele de rapel.

Mai avem doar Acul de Sus. Acesta se urca pe o brana expusa dar bine asigurata.

Final de traseu.  Ne tragem in poza de grup :) dar mai avem ceva de mers pana la releu unde intentionam sa dormim.

Ziua urmatoare planuim sa coboram pe Brana Aeriana, la intrarea in Hornul lui Gelepeanu dam de echipa salvamont care se pregatea sa recupereze corpul unei fete ce cazuse in Valea Costilei. Nasol moment.

In Busteni ne oprim sa bem berea de final si apoi catre casa :)

Pace :)